sâmbătă, 19 octombrie 2013

Compunere despre primăvară, întoarcerea rândunelelor

Primăvara s-a întors pe meleagurile noastre. Odată cu ea, stoluri întregi de păsări zboară aproape de cer spre locurile în care aveau cuiburi anul trecut. Printre ele şi o mulţime de rândunele săgetează neobosite cerul. Din înaltul cerului ochesc locurile natale şi se îndreaptă cu o viteză ameţitoare spre pământ. Obosite de drumul lung pe care l-au făcut din ţările calde, se aşează pe gardurile oamenilor şi în pomii înmuguriţi. Se pun pe ciripit şi o ţin aşa o bucată de bună de vreme. Pe semne discută despre noile cuiburi pe care le vor construi în următoarele săptămâni. Ca la un semn, gureşele rândunele se ridică şi zboară în grup pe deasupra câmpiei. Sunt în căutarea unor paie şi a unor crenguţe cu care să-şi ridice adăposturi spre a-şi creşte în siguranţă puii. Zidari iscusiţi, în următoarele săptămâni, rândunelele au transportat fără încetare paie uscate şi firişoare de iarbă şi au început să construiască cuiburi. Printr-un meşteşug doar de ele ştiut, dar şi printr-o muncă asiduă au reuşit să-şi reclădească cuiburile distruse astă iarnă. Când totul a fost gata, au pus în cuiburi fulgi şi paie moi, ca aşternut pentru ouă şi s-au pus pe clocit. Nu peste mult timp, ouă mici şi gingaşe au început să apară. Cu o grijă deosebită, rândunelele au vegheat ouăle şi le-au încălzit cu propriul corp pentru ca viitorii pui să aibă cele mai bune condiţii pentru a se dezvolta. După câteva săptămâni, ciripituri vesele de pui se puteau auzi până în departare din cuiburile frumos clădite ale rândunelelor, iar primii pui au început să scoată capul din cuiburi.

vineri, 18 octombrie 2013

Compunere - Primăvara, excursie în natură

Este o zi frumoasă de primavară. Pe cer se văd stoluri de rândunele. Bogdan şi colegii lui de excursie privesc natura înverzită din jurul lor şi respiră aer proaspăt de primăvară. Copacii înverziţi privesc cu veselie spre cerul curat ca lacrima. Crengile lor se mişcă în bătaia lină a vântului precum într-un dans liniştit. Natura, cu ale sale straie înverzite, se bucură de primăvară şi trezeşte la viaţa toate vietăţile pământului. Gâze şi animăluţe mici mişună prin pădurea seculară fără oboseală în căutare de hrană. După ce admiră peisajul de pe pământ, copiii îşi mută privirea spre înalturi. În văzduh, se observă păsări graţioase ce zboară cu gingăşie asemeni unor dansatori pricepuţi. Cu o iuţeală demnă de invidiat, păsările urcă spre cer şi coboară spre pământ, într-o înlănţuire fantastică. După ce îşi finalizează ritualul zborului, păsările se aşează în copaci şi îşi construiesc cuiburi. Este o agitaţie de nedescris. Nimic nu pare să oprească agitaţia din pădurea cuprinsă de febra primăverii. Nici măcar copiii care privesc ca nişte spectatori spectacolul naturii în anotimpul primăvara. Veselia naturii şi viaţa agitată din pădurea însufleţită îi cuprinde şi pe copiii aflaţi în excursie. Copiii sunt tare bucuroşi. A fost o excursie minunată. Au asistat la o adevărată lecţie de biologie şi geografie, o adevărată reprezentaţie în care actorul principal este primăvara.

joi, 17 octombrie 2013

Compunere - Ghiocei, grădină, primăvară - A sosit primăvara!

Soarele cald mângâie natura cu razele sale luminoase. Stratul de zăpadă a dispărut aproape complet din grădină. Ici-colo apar petice de pământ umed. Mici firişoare de verdeaţă scot capul la lumină şi se îmbată cu razele blânde ale soarelui de martie. Din iarba presărată pe alocuri, un ghiocel face ochii mari. S-a trezit din lunga hibernare şi se uită la cerul senin. Priveşte în jur buimăcit de somn, iar apoi îşi desface clopoţelul gingaş şi alb. Tulpiniţa verde îi tremură uşor în adierea vântului, dar se bucură de fiecare gură de aer proaspăt pe care o respiră. Ghiocelul priveşte în ochi soarele strălucitor, iar soarele îi răspunde cu sclipiri sidefii. Bucuros că prietenul său soarele este afectuos, ghiocelul îşi strigă fraţii. Ca la un semn grădina se umple de ghiocei mici abia înfloriţi. Aceştia cresc văzând cu ochii, câlcând în picioare şi ultimele pete de zăpadă. Brusc, grădina devine veselă şi zâmbeşte la vederea mulţimii de ghiocei. Aceştia se prind într-un dans de lumină şi culoare şi cântă în cor, plini de viaţă, că a venit primăvara. Anunţul venirii primăverii este auzit de toată grădina, care se trezeşte la viaţă. Aceasta mulţumeşte ghioceilor că au dat semnalul venirii primăverii şi se pune pe înverzit fiecare copac, tufă şi alte plante.

miercuri, 16 octombrie 2013

Compunere - Primăvara, motiv de bucurie şi veselie

Este primavară. Soarele, florile, gâzele şi păsărelele ne chemau la joacă. Împreună cu prietenii mei Maria, Mihaele şi Ioana am plecat la pădurea de la marginea satului. Toată natura întinerise. Iarba era prospată, florile aşternuseră un covor multicolor pe pajişte, iar fluturii si albinele zburau vesele. Păsărelele gureşe se luară la întrecere cu noi. Pe pajişte erau si Dana, Dora, Nelu, Bogdan şi Andrei. Băieţii au încins un joc de fotbal,iar fetele au cules floricele si au facut coroniţe. La un moment dat, fetele au intrat în joc alături de baieţi. Pădurea răsuna de veselia noastră. Soarele strălucea cu putere. Când am obosit, ne-am aşezat pe iarba fragedă să ne odihnim. Razele calde ale soarelui ne zâmbeau. Ciripitul dulce al păsarelelor se îngâna cu vocile noastre. Mirosul suav al floricelelor ne umple sufletul de linişte şi pace. Încet-încet, soarele se pregătea de culcare. Am plecat uşor spre casa, luând cu noi frumuseţea acelei zile de primavară gingaşă.

Compunere - Sosirea primăverii

Luna martie, luna lui mărţişor, este aici. Odată cu ea primăvara îşi face loc în calendar şi alungă cu un potop de raze strălucitoare frigul greu al iernii şi ultimele pete albicioase de zăpadă. Pământul umed de după topirea zăpezilor ajută ghioceii mici şi plăpânzi să iasă la lumină. Soarele, cu a sa lumină aurie, scaldă cu fascicole luminoase căpşorul gingaş al ghioceilor, transformându-i în clopoţei de argint. Lujerii verzui ai ghioceilor se ridică din pământ exact la timp spre a-şi îndrepta florile albe şi fragile spre înaltul cerului pentru a vedea stolurile de păsări, care brăzdează cerul. Grupuri mari de păsări vioaie umplu cerul de un albastru pur. Ţipetele lor vesele la revederea plaiurilor natale, pe care le-au părăsit cu tristeţe astă toamnă, se aud până în depărtări. Primele care ajung la destinaţie sunt rândunicile. Obosite de atâta amar de drum, se aşează grăbite pe garduri, pe casele oamenilor, iar altele pe copacii deja înmuguriţi. După ce-şi trag sufletul se pun din nou pe săgetat văzduhul. Gureşe cum sunt, într-o zarvă de nedescris, rândunicile zboară de colo-colo în căutarea unor paie uscate pentru a-şi reface cuiburile dărâmate de zăpada nemiloasă a iernii. Firişoare mici de iarbă îşi fac apariţia timide în jurul ghioceilor. Buimăcite de iarna lungă şi friguroasă, învaţă acum din nou să crească şi să se îmbete cu razele soarelui. Gâze încă adormite încep să mişune prin covorul de iarbă ce începe acum să fie ţesut. Animale mici şi mari se trezesc din hibernare şi ies la plimbare pentru a sărbătorii venirea primpăverii. Motivaţi de cerul limpede ca cristalul şi de temperaturile blânde, oamenii sting focul în vatră şi ies din case. Se îndreaptă spre câmpurile livide şi triste pentru a lucra pământul şi spre a-l face să rodească din nou. Natura din ce în ce mai vine îi cheamă pe copii să-şi reia jocul în aer liber. Cu o dorinţă de viaţă cum numai primăvara ştie să o producă, copii zburdă pe plaiurile înverzite. Culeg ghiocei, cântă şi se bucură împreună că iarna geroasă a plecat şi nu se întoarce foarte curând.

luni, 14 octombrie 2013

Descriere - iarnă tristă la țară

Sentiment mai mare de încremenire și de somn profund, decât cel transmis de peisajul monoton al unei ierni geroase de țară, nu există! Printre casele împrăștiate pe ulițele pustii, tristețea, urgia naturii, oboseala și chinul s-au îmbrățișat pentru a forma o atmosferă de nerespirat. E posomorâtă și respingătoare iarna la țară, atunci când crivățul viforos împrăștie urlete peste câmpiile dezolante, când norii grei sau ceața irespirabilă întunecă cerul cenușiu sau când ploile dese și reci desfundă măruntaiele pământului. Iarna, o apariție hidoasă, face ca țarina să fie goală și năpăstuită, dumbrava uscată, iar plugarul trândav să se ascundă în adâncimea caselor încălzite peste măsură. Ce întunecime încărcată de groază sunt lungile nopți de iarnă! ce de șoapte fioroase scoate natura chinuită de cruda iarnă! Vântul vâjâie și gâjâie ca niște jalnice glasuri ce suspină din depărtare; ploaia lovește cu o întărâtată stăruire în pereții și în ferestrele căsuțelor cufundate în adormire. Obloanele caselor, aflate la cheremul viforului, se clatină și scârțâie pe țâțânile ruginite. Scârțâitul neîntrerupt alungă orice gând pozitiv pe care l-ar putea avea un om despre frumusețea iernii. Singure vietăți aflate în mișcare sunt focul care bubuie și trosnește în sobele încinse, și din când în când câte o pasăre de noapte gonită din adăpostul său, de răsuflarea aspră a crivățului. În urma zborului său pasărea scoate un țipăt sfâșietor și tânguit. Într-o puternică comuniune cu văitările firii, mintea omului se pune pe cugetări amărâte, iar fantezia plăsmuiește fantasme care prevestesc nenorociri și tot ce e trist în viață, toate greutățile apuse, toate temerile ce stau să vină se răsfrâng ca întunecimi sângerânde în oglinda tristă a inimii.